| 1.
|
ÎMPĂUN'A, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] - În + păun (după fr. pavaner).
Sursă
: DEX'98
(16165)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎMPĂUN'A vb. v. îngâmfa. Sursă
: Sinonime
( 188709)
- siveco |
| |
| 3.
|
împăun'a vb. (sil. -pă-u-), ind. prez. 1 sg. împăun'ez, 3 sg. si pl. împăune'ază; conj. prez. 3 sg. si pl. împăun'eze
Sursă
: DOR
(254982)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE ÎMPĂUN//'A mă ~'ez intranz. 1) A deveni (foarte) fudul (ca un păun); a se înfumura; a se îngâmfa. ~ cu succesele altuia. 2) A-si da importanţă; a se umfla în pene; a se semeţi; a se înfumura; a se îngâmfa. [Sil. -pă-u-] /în + păun
Sursă
: NODEX
(339660)
- siveco |
| |
|
|